osiris

User info

Welcome, Guest! Please login or register.


You are here » osiris » Pescuitul » Pescuitul pe specii


Pescuitul pe specii

Posts 1 to 6 of 6

1

Pescuitul crapilor pe timp rece

Pescuitul pe timp de iarna, la copca, constituie un adevarat deliciu pentru multi pescari care se inarmeaza cu 2-3 undite adecvate acestui gen de pescuit si luand cateva libelule pornesc spre gheata ce ascunde pestele mult visat. Pana acum vremea nu a tinut cu acesti pescari oferindu-le in schimb serioase partide de pescuit la crap, atat in balti dar mai ales in Delta Dunarii unde au fost capturate exemplare mari de crap in cursul lunii ianuarie 2001. Intr-o zi am asistat la o discutie intre cativa pescari care povesteau ca in Delta Dunarii, intr-o singura zi, un grup de pescari au avut ocazia sa aiba pana la 8 intepaturi/om la crap intr-un perimetru relativ redus, din jurul unei gropi. Captura cea mare, dar nu si singura, a fost un crap de 18 kg. Momeala preferata a fost "ciorchinele" de rame rosii.
In mod similar au fost semnalate cazuri si in balti din apropierea Bucurestiului. De exemplu, la balta Frunzanesti II, carasi ca palma (200-250 g) au pus gura la libelule, la undita, fiind prinsi de bastinasii care asteptau, ca de obicei, rosioara, babusca, bibanul - pesti specifici sezonului.
Capturarea acestor pesti, mai putin activi in mod normal in acest sezon, se datoreaza in mod evident anotimpului foarte bland din acest an. Exista mai multe ipoteze care explica fenomenul prelungirii toamnei cu inca circa o luna - doua datorita efectului de sera si a distrugerii stratului de ozon din diferite regiuni ale lumii. Este greu sa cuantificam efectul acestor fenomene grave asupra climei dar cert este ca ceva se intampla.
Interesant este ca si in ultimii doi ani au fost semnalate cazuri cand au fost prinsi la copca crapi si carasi. In toate cazurile pe care le cunoastem, pestii nu au opus rezistenta prea mare, fiind in general scosi cu destula usurinta din apa rece. Daca in iernile blande, cand temperatura este de la 1..14 C, capturarea unui crap la rama este explicabila, mai greu de explicat este comportamentul crapilor cand apa este inghetata, daca ar fi sa luam in seama statisticile mai vechi. Poate ca asistam la un proces de adaptare a acestor specii de pesti la apa rece si nu ar fi exclus sa apara pe piata lansete speciale pentru pescuitul crapilor la copca.
Asadar, stimati prieteni, daca mergeti la pescuit iarna luati-va si ceva ustensile pentru pescuitul crapului, la copca sau de la mal, pentru ca puteti avea frumoase surprize.
Se pare ca, din acest punct de vedere, iarna e ca vara.

0

2

Pescari la sheffield

Sunt multi, dar discutiile despre aceasta stil, cel putin pana acum, s-au referit la originea termenului si nu la tehnica. Personal, nu mi-am pus nici o data problema de ce la noi ii spune sheffield in timp ce in alte parti se numeste a l'anglaise sau match. Consider ca tehnica este mai importanta decat denumirea acesteia (eu cel putin de cand o stiu i se se spune sheffield - denumire acceptata si de catre AGVPS). Sheffield-ul se foloseste in general atunci cand este necesar pescuitul la distante mari (pana la 50-70 m) cu pluta si la adancimi ce depasesc cu mult lungimea vergii. Vergile cele mai uzuale sunt cele de tipul match de 3.9m sau 4.2m cu foarte multe inele (16-17 de preferinta). Acestea permit lansari foarte precise si la distante mari, iar datorita inelelor cu picior lung nu permit lipirea firului de varga. Tot datorita lungimii destul de mari a vergilor putem avea un control foarte bun asupra plutei. Eu folosesc o varga Competition Match (de la GIPO) de 3.90 m in marea majoritate a cazurilor cand pescuiesc la sheffield si Competition Match de 4.20 m cand dau la pesti mai mari.Mulineta ideala pentru aceasta tehnica trebuie sa aiba o recuperare rapida, frana pe coada (preferabil) si cel mai important sa se potriveasca perfect cu varga (varful conului descris de fir atunci cand iese de pe tambur trebuie sa fie in dreptul primului inel). Este bine sa avem o astfel de mulineta destinata numai acestui tip de pescuit. In privinta mulinetelor cred ca cele mai bune sunt SHIMANO Stradic 3000 GTM (am vazut la Scothorne in Croatia trei astfel de mulinete, aliniate in stand).Firul folosit trebuie sa fie scufundator, pentru a se putea scufunda imediat dupa lansare si in acest fel nu va mai crea burta, ceea ce inseamna intepaturi rapide si precise, fara rateuri. Grosimea lui este in general intre 0.10 si 0.18 (personal folosesc 0.12 si 0.14). Este bine sa avem un degresant pentru fir (ar trebui sa se gaseasca prin magazinele de specialitate) si care trebuie folosit cu cel putin 5 minute inaintea primei lansari, usurand in acest fel scufundarea.Plutele folosite sunt din cele lestate, culisante, speciale pentru sheffield. Greutatea plutei se alege in functie de distanta la care se pescuieste si conditiile de pe balta (curent, vant etc), iar lestul in functie de pestele urmarit si adancimea apei. Cand alegem sensibilitatea plutei trebuie avuta in vedere specia de pesti urmarita. Faptul ca plutele culiseaza permite pescuitul la adancimi mai mari decat lungimea vergii. Pluta se prinde pe fir prin intermediul unei agrafe cu vartej. Pentru blocarea cursei plutei se folosesc noduri culisante. Nodul de jos trebuie asezat la o inaltime destul de mare fata de plumb, in asa fel incat atunci cand suntem in pozitie de lansare, pluta sa nu atinga plumbul. Nodul de sus este cel care determina adancimea la care pescuim. In ultimul timp au aparut plutele cu lest variabil (prin scoaterea sau adaugarea unor saibe) si care pot fi folosite in foarte multe cazuri. Lestarea trebuie facuta, asa cum am spus, in functie de pestele urmarit si adancimea apei. In general se folosesc plumbaje intre 1 si 2 gr.; cu cat adancimea apei este mai mare se foloseste un plumbaj mai greu pentru ca montura sa ajunga mai rapid pe fundul apei, dar aceasta nu trebuie sa fie foarte mare pentru a nu micsora sensibilitatea. Se poate folosi un plumbaj unic culisant (are avantajul ca nu se incurca asa usor si coboara foarte rapid) sau un plumbaj format din multe alice distribuite pe linie (si care este foarte sensibil). In privinta carligelor acestea trebuie sa fie inchise pentru a retine foarte bine pestele (riscul de a pierde pestele pe drum este foarte mare). Marimile cele mai des intalnite fiind intre 14 si 18 (personal folosesc VMC anglaise). Lungimea forfacului este in general mult mai mare decat in cazul pescuitului la fix (cca 50 cm) putand fi lestat. In ceea ce priveste tehnica propriu-zisa ar cam fi urmatoarele: dupa ce ne alegem locul de pescuit si ne pregatim ustensilele se vor face cateva lanseuri de control, timp in care putem determina lungimea la care vom pescui, adancimea apei, curentul si pot fi facute modificari asupra liniei de pescuit. Cand ne hotaram unde si cum vom pescui putem face o lansare si trece firul de pescuit prin stoperul de la mulineta (ne asiguram ca toate lanseurile vor fi facute la aceasi distanta) sau putem marca pe firul de la mulineta cu un marker special. Dupa aceasta lansam din nou in zona in care dorim sa pescuim, asezam varga pe suport si nadim locul. In cazul in care distanta este prea mare se va folosi o prastie pentru nadire. Dupa ce am nadit locul putem recupera, pune momeala in carlig si lansa din nou. Nu ramane decat sa asteptam pestele.
Fondator

0

3

Pescuitul somnului

Da rezultate remarcabile noaptea, in special in intervalele orare 20.00 - 24.00 respectiv 03.00-06.00. Recunoscut ca sanitar al baltilor, somnul este atras de carnea usor alterata; ficatul de porc si intestinele de pasare sunt cel mai des utilizate ca momeli. De cele mai multe ori principiul "momeala mare-captura mare" este respectat. Pentru exemplarele de 10-15 kg rezultate bune se obtin si cu brotacei. Carligul folosit (simplu sau triplu) trebuie sa fie mare si rezistent, somnul avand gura larga, lacomia acestuia facand ca prada sa fie inghitita cu totul. Somnul este atras de sunetele joase, pescarii lipoveni utilizand in acest sens o uneala numita clonc, de forma unei linguri incovoiate care prin lovirea de luciul apei produce un zgomot asemenator cu cel al destuparii unei sticle de sampanie. Undele de frecventa joasa, chiar de intensitate mica, au proprietatea ca se pot propaga la distante mari si sunt foarte provocatoare pentru somnii uriasi. Am vazut constructii artizanale de generatoare de sunete de joasa frecventa, utilizate pe post de greutate, care au dat rezultate remarcabile la ademenirea somnilor. Difuzorul utilizat este de constructie speciala (are diametrul mic dar poate genera sunete de joasa frecventa). Acesta este conectat la un generator elecronic de frecventa joasa (max. 150 Hz).
Firul utilizat pentru prinderea somnului trebuie sa fie rezistent. Pentru exemplarele mari se utilizeaza fire de 04. - 0.6 mm sau chiar mai mult. Firele textile sunt din ce in ce mai preferate la pescuitul exemplarelor mari. Varga trebuie sa fie rezistenta (actiune 100-300g) iar mulineta trebuie sa fie masiva, cu un angrenaj deosebit de rezistent. In rest, pescuitul somnului nu necesita o tehnica prea sofisticata, fiind asemanatoare cu cea a pescuitului la crap. Singurul lucru pe care este bine sa-l retineti este acela ca, deseori, somnul agatat se ascunde dupa obstacole sau intra sub stuf, de unde nu-l veti mai scoate; din primul moment al agatarii somnul trebuie manevrat cu atentie. Un alt aspect interesant este acela ca somnul odata intepat lupta cu indarjire iar cand simte ca este invins se baga in namol luand forma de secera. Daca fundul baltii este malos atunci este greu sa-l convingeti sa plece. Exemplarele mai mici sunt trase ca un galos; cele mari insa... pot ramane acolo. Unii pescari, inzestrati cu barca, pleaca pe fir incercand sa determine pestele sa se ridice din namol. De cele mai multe ori ramanem cu impresia ca firul este agatat. O tehnica mai putin cunoscuta de pescari este aceea ca somnul "ancorat" in namol poate fi usor scos la plimbare tensionand firul dupa care il vom ciupi precum coarda unui pian. Vibratiile inalte produse de aceasta manevra deranjeaza foarte tare pestele scotandu-l din namol fara mult efort.
Somnul mai musca bine si la rama alba de pamant (buchet de rame) preferand si buchetul de virmusi si uneori chiar si mamaliga. Acest din urma caz este relativ rar; in multe situatii mamaliga era inghitita de un carasel care devenea la randul lui momeala pentru somn.
In apele curgatoare (Dunare in speta), latura de peste rapitor a somnului este mult mai pronuntata. Aici se pot prinde exemplare frumoase la naluci. Somnul se gaseste foarte des sub straturi foarte mari de apa; atunci trebuie alese nalucile cele mai mari si mai grele: MUSKY KILLER, GIANT KILLER, GIANT LUSOX, SYCLOPS 3 (lipiti doua palete No. 3 sau luati modelul din plumb pentru mare).
Ca perioada optima de pescuit la somn, statisticile personale sau ale unor publicatii de specialitate indica perioada de inceput si de sfarsit de vara. Randamentul maxim este dat in luna iunie, mai ales perioada 15-30 iunie, in functie de factorii climatici aceasta extinzandu-se pana la jumatatea lunii iulie. Hrana din abundenta, dupa perioadele de hibernare din iarna si de reproducere din primavara, face ca somnul sa fie lacom si foarte activ. In lacul Frunzanesti (bazinul 2) pescari nesportivi au avut in perioada mentionata partide in care au capturat cu lanseta pana la 60 de exemplare de somn pe seara, in greutate de 0.5- 12 kg/buc..
Tehnica de pescuit la somn este in general simpla si poate fi dobandita usor intr-o singura partida de pescuit. Secretul la pescuitul somnului este sa nu va grabiti sa intepati pestele decat cand acesta trage hotarat.

0

4

Pescuitul salaului

Pescuitul salaului la rima serpeasca
Salaul se pescuieste la pestisor mort sa viu si mai putin cunoscut la rima groasa denumita si rima serpeasca. Deoarece tehnica pescuitului la pestisor este tratata pe larg in cadrul articolului Pescuitul stiucii, aceasta fiind valabila si pentru salau, prezentam in continuare citeva sfaturi si observatii utile pentru pescuitul salaului la rima serpeasca.
1. Pescuitul salaului la rima manevrata da rezultate bune cam pe tot timpul anului chiar si cind cresc apele;
2. Materialul utilizat este practic identic cu cel folosit la tehnica pescuitului cu peste exceptind varga care trebuie sa aiba virf mai putin rigid pentru a propulsa cu suplete rima fara ca aceasta sa se rupa. Varga va avea lungime de circa 3 m, putin mai scura pentru pescuitul din barca, cu o actiune de 10-30 g;
3. Mulineta este cu tambur fix, avind o greutate de max. 350-400 g, prevazuta cu circa 200 m nylon fluorescent de 0.26 mm. Recuperarea mulinetei trebuie sa fie de 75-90 cm fir/ tura. Eficacitatea optima se obtine prin evitarea oscilatiilor in timpul mulinarii, deci este recomandabila o mulineta cu cit mai multi rulmenti, bine echilibrata;
4. Montajul se compune dintr-un forfac de 0.24 mm si 30 - 50 cm lungime. Cirligul triplu va fi nr. 6 sau 8 (functie de grosimea rimei). Forfacul va fi legat la linie printr-un virtej-agrafa nr. 2. Plumbajul va consta dintr-o alica de 8-15 g strinsa pe agrafa. O alta solutie consta in a suprima forfacul si a fixa un cirlig simplu nr. 4-8 pe ochetele agrafei lestate deja. Legati un fir de cupru pe ochetele acului si treceti firul prin rima pentru a o rigidiza;
 
5. Modul de pescuit nu este complicat. Dupa lansare trebuie controlata coborirea care intinde firul intre virf si luciul apei (vezi fig. de mai jos);
6. Animatia se compune dintr-o succesiune de trageri delicate intrerupte de oprire si de tremuraturi. Virful vergii lucreaza vertical si lateral. Daca rima este corect inserata in triplu sau acul cu sirma de cupru, ea executa un dans de atractie, facind circumvolutii si oscilatii;
7. Muscatura are loc la decolarea rimei dupa o asezare pe fundul apei. Acesta, in general, se manifesta brutal printr-o tragere prompta. Intepati rapid si cautati minciogul pentru ca, prin aceasta tehnica de pescuit, prada poate fi apreciabila;
8. Cunoasterea locurilor poate fi esentiala pentru reusita dvs.. Trebuie sa cunoasteti eventualii arbori cazuti, gropanele etc.;
9. In lacuri si iazuri salaul se poate gasi oriunde; prospectarea metodica este importanta. La nevoie intrebati pescarii care cunosc topologia apei mai bine ca oricine;
10. In riuri exista locuri privilegiate: prundisuri, funduri nisipoase, in aval de stilpii podurilor, linga malurile abrupte.

0

5

Punctul meu de vedere:

Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari. Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui sorb). Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de hrana. Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru ca-i facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la maxim 2-3 m de locul primei agatari.
Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se rasucesc energic la "oglinda" apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta "nepotilor" in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si "mistretii cu colti de argint". Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone.
O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp. Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta un arc cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute pana cand bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap.
Crapul este un peste care traieste pe fundul apei, scormonind si brazdand tot fundul albiei, complacandu-se de regula sa stea in ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa nu neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la un sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-am gandi. Mananca pesti morti, gunoaie aflate in descompunere, gainati de pasare. Unii pescari folosesc cu succes gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap. Malul (namolul) este intotdeauna cautat de crap. Acesta contine un soi de bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura torida el pleaca din zonele cu mult mal - in care se degaja metan - spre acele zone cu apa oxigenata. Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si expulzeaza cu mare repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii ... pe care-i ameteste si apoi ii mananca cu mare pofta. Nici racusorii si scoicile nu scapa uneori de foamea crapului, in masura in care acestea din urma nu se baricadeaza la timp. Deseori, puii de crap cad victima propriilor parinti. De aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome de carne, de peste, biscuiti pentru caini). Crapii sunt de asemenea ierbivori. In anotimpurile calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din abundenta, interesul crapului pentru hrana animala scade, consumand preponderent hrana de origine vegetala. Crapul mananca bine atat in anotimpurile calde dar mai ales in prima parte a toamnei, cand acesta se pregateste sa intre in iarna cu o rezerva cat mai importanta de energie. Caderea primei brume anunta ca am intrat deja in plin sezon de pescuit la crap. In aceasta perioada se prind cele mai mari capturi de crap. Aceasta regula este valabila in special pentru crapii romanesti, oglinda si mai putin pentru cteno.
Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura "masa", in medie, hrana intr-o cantitate echivalenta cu pana la 1/5 din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau vremea este capricioasa, crapul poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din abundenta el mananca pana "crapa" dupa care urmeaza digestia. In general digestia crapului este rapida, fiind insa dependenta si de temperatura apei si natura alimentelor. In general hrana nepreparata, cum ar fi porumbul, se digera mai greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza mai mult. Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau prin fierbere sunt digerate mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de digerare a hranei nepreparate fata de cele preparate este de 3:1, raport reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care realizeaza nadirea. Sa retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin, deci nu are stomac. De aici rezulta ca randamentul prelucrarii alimentelor in sistemul digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si nevoia permanenta a crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari de crap parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana.
Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap, trebuie sa subliniem ca atunci cand crapii executa sarituri este semn ca apa este oxigenata, hrana este pe placul lor iar acestia se manifesta ca atare. Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida de pescuit reusita dar asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala noastra. Aici intervine si abilitatea noastra de pescari. Trebuie sa retinem ca, aproape ca o regula, daca nadim intens un loc sansa capturarii unui exemplar mare este minima la inceput, primii veniti fiind crapii tineri, inconstienti, sau crapii salbatici - care nu cunosc experienta capcanelor. Cum pleaca acestia apar si batranii. Un lucru demn de retinut este ca o lupta prelungita cu un crap mare poate determina fuga bancului de crapi din zona. Printr-un sistem specific de comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de victima. Partea buna este ca, desi fricosi, crapii revin uneori destul de repede in zona de hranire. Este de remarcat faptul ca, in general, crapii raspund foarte bine la momelile cu care sunt invatati. Daca acestia au mancat numai porumb, cu siguranta ca vor prefera cele 3 boabe de porumb conservat prinse intr-un ac, in locul mult mai pretentioaselor bulete agatate cu grija in firul de par. Asadar, analizati cu atentie momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea voastra. Desi nu este esentiala culoarea momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.
Fir intins.

0

6

Pescuitul carasului la varga

Carasul este pestele care se intalneste in majoritatea raurilor cu un curs lent , cat si in baltile de pe tot teritoriul tarii. Se reproduce in 3 serii , incepand din aprilie si pana prin august . Ca o curiozitate a speciei este faptul ca toate exemplarele care depasesc 15 cm , sunt femele . Fenomenul se explica prin faptul ca in anul 2 al vietii lor, organele genitate ale barbatusilor se transforma si din masculi devin femele .
Pescuitul carasului este foarte raspandit printre pescarii de duminica . Se poate spune ca aproape toti pescarii au trecut prin faza de "carasar" , acesta fiind practic ABC-ul in ale pescuitului .

Naditul carasului - Are o foarte mare importanta in pescuitul acestui peste si din acest motiv pescarul trebuie sa-i acorde o importanta speciala. Daca o sa intrebi mai multi pescari de caras , cum nadesc ei, o sa ajungi la concluzia , "cate bordeie , atatea obiceiuri" .
Nada folosita este foarte variata : tarate , paine , grau fiert si sfaramat , turta de canepa , mamaliga , cartofi fierti , etc . Totusi , dupa parerea unora dintre pescari , o nada care se detaseaza net , ar fi srotul de floarea soarelui , mai precis turta de srot prajit . Nu are nevoie de pregatire si poate fi folosita imediat , exceptie facand primavara cand o putem umecta si amesteca cu faina de porumb , faina de peste .
Vara , rolul atractantilor in nada este si el decisiv , la diferitele mixuri se poate adauga vanilie sau un alt atractant cumparat .
Momeli pentru caras - Carasul raspunde la o varietate mare de momeli animale sau vegetale si in functie de sezon le prefera pe unele in detrimentul altora . Pe tot parcursul sezonului se pot folosi rame rosii , viermisori de carne , larve de libelula , iar cand timpul se incalzeste se poate pescui si cu momeala vegetala (cocoloase de paine, mamaliga, grau fiert, porumb in lapte, etc )
Echipament pentru pescuit - Carasul se poate pescui cu varga si pluta , la Sheffield , cu plumbul la fund ,etc .
O configuratie pentru pescuitul la varga :
- Varga : O varga cu o lungime de 5 - 7 m , usoara , este suficienta .
- Linia : De obicei o linie principala de 0,15 mm , cu un forfac de 0,12 mm este perfecta . Unii pescari folosesc linii mai fine , insa asta reprezinta mai mult un "moft" decat o necesitate .
- Plutele : Pentru pescuitul carasului sunt bune plutele "stick" , cu o portanta de 1,5-2 g , insa daca sunt valuri se pot folosi si plute mai "dolofane" .
- Plumbul : Se pot folosi 2-3 bucatele de foita , sau o oliva culisanta , care poate fi oprita de o alica , sa nu ajunga la carlig .
- Carligele : Pentru pescuitul carasului , se folosesc carlige nr. 10 - 14 sau mai mici . De obicei un nr. 12 este suficient , cu mentiunea ca pentru rama trebuie sa aiba tija mai lunga , iar pentru vermusti sau cocolos de mamaliga , mai scurta .
Pentru exemplificare , vezi linia din poza .

Tehnica pescuitului la caras - Se poate pescui foarte bine cu o varga si linie dotata cu un singur carlig, dar daca nu este prea obositor , se pot alege si alte optiuni (2-3 vergi cu 1-2 carlige fiecare). Totul este simplu si nu ar trebui sa sperie pe incepatori. Cand ajungem pe balta, aruncam cativa bulgarasi de nada , in zona unde dorim sa pescuim. Daca avem trasaturi , intretinem vadul cu 1-2 bulgarasi , la fiecare ora .

Trasatura carasului este la inceput de tatonare ,iar pescarul nu inteapa decat in momentul cand pluta este trasa la fund . Bineinteles ca nu este o regula general valabila , insa ne putem adapta stilul , dupa conditiile momentului .

0


You are here » osiris » Pescuitul » Pescuitul pe specii